Partida CS Cornu - CS Ceptura s-a decis în minutul 23, atunci când arbitrul Robert Stanciu a dictat lovitură de pedeapsă şi eliminarea portarului gazdelor la o fază la care nimeni nu a înţeles decizia sa!
Prin decizia pe care a luat-o în această fază, dar şi prin întreaga sa prestaţie, arbitrul Robert Stanciu a demonstrat că nu este un arbitru penttru nivelul campionatului judeţean, ce să mai vorbim de Liga a 3-a!
Judecând strict această fază, dacă - să presupunem - că a fost un contact între portar şi atacantul advers, contactul nu fost nici violent, nici brutal, iar o eventuală situaţie clară de gol - pentru a justifica eliminarea - nu intra în discuţie, în condiţiile în care atacantul nu mai controla mingea (foarte important, domnule arbitru!) şi nici nu exista posibilitatea reală ca aceasta să ajungă în poartă!
Dar dacă ar fi fost doar această greşeală, poate nu aş fi fost atât de critic la adresa arbitrajului. Acum, nu ştiu din ce motiv, Robert Stanciu s-a bramburit până la finalul partidei de tot: faulturi clare nesancţionate, altele aiurea fluierate imediat, cartonaşe galbene aiurea, "tălpi" nesancţionate, avantaje clare oprite, altele incerte lăsate cu gesturi largi, mult prea teatrale...
Cei care mă cunosc ştiu că nu mă număr printre cei care critică arbitrajul cu orice preţ... Dar dacă justificarea arbitrului pentru o serie de erori este că a fost presiune pe marginea terenului, să se lase şi să se apuce de şah sau un alt sport unde nu există presiune! Apoi, Robert Stanciu a demonstrat că nu ştie să gestioneze situaţiile conflictuale şi poate că acest subiect ar putea fi o temă utilă pentru mulţi arbitri la viitoarele cursuri de instruire. Nu este posibil ca atunci când oameni nemulţumiţi şi nervoşi vin spre tine ameninţător, tu să rânjeşti larg, aproape sfidător... Nu este posibil ca atunci când acorzi un cartonaş galben unui jucător al gazdelor să fugi după el şi să îl arăţi ca şi cum l-ai împuşca pe jucătorul respectiv, iar când acorzi un avertisment oaspeţilor, l-a chemat pe jucătorul respectiv, a discutat cu el, apoi şi-a scos carneţelul, l-a consultat şi abia apoi i-a arătat calm cartonaşul galben...
Sunt multe, foarte multe lucruri de spus despre arbitrajul lui Robert Stanciu, dar nu este menirea mea s-o fac. Au existat la meci un observator, fostul arbitru Ion Andreoiu, un supervizor, celebrul "nea Titi" Negoiţă, astfel că are cine să-i explice ce şi unde a greşit dacă nu este conştient el însuşi de greşelile făcute.
Ceea ce mi-a displăcut mie total a fost că un arbitru cu pretenţii nu a dat dovadă de responsabilitate în luarea deciziilor, iar plăcerea aproape diabolică de a acordă cartonaşe, de toate culorile, m-a pus serios pe gânduri asupra intelectului său. Îmi pare rău, dar înseamnă că nu a înţeles misiunea unui arbitru!
Oricum, Robert Stanciu cred că a avut mare noroc că nu a prins o astfel de evoluţie la un meci de Liga a 3-a sau că nu a fost văzut de vreun membru al CCA ori instructor de arbitri. Ar fi fost ultimul său meci...
Judecând strict această fază, dacă - să presupunem - că a fost un contact între portar şi atacantul advers, contactul nu fost nici violent, nici brutal, iar o eventuală situaţie clară de gol - pentru a justifica eliminarea - nu intra în discuţie, în condiţiile în care atacantul nu mai controla mingea (foarte important, domnule arbitru!) şi nici nu exista posibilitatea reală ca aceasta să ajungă în poartă!
Dar dacă ar fi fost doar această greşeală, poate nu aş fi fost atât de critic la adresa arbitrajului. Acum, nu ştiu din ce motiv, Robert Stanciu s-a bramburit până la finalul partidei de tot: faulturi clare nesancţionate, altele aiurea fluierate imediat, cartonaşe galbene aiurea, "tălpi" nesancţionate, avantaje clare oprite, altele incerte lăsate cu gesturi largi, mult prea teatrale...
Cei care mă cunosc ştiu că nu mă număr printre cei care critică arbitrajul cu orice preţ... Dar dacă justificarea arbitrului pentru o serie de erori este că a fost presiune pe marginea terenului, să se lase şi să se apuce de şah sau un alt sport unde nu există presiune! Apoi, Robert Stanciu a demonstrat că nu ştie să gestioneze situaţiile conflictuale şi poate că acest subiect ar putea fi o temă utilă pentru mulţi arbitri la viitoarele cursuri de instruire. Nu este posibil ca atunci când oameni nemulţumiţi şi nervoşi vin spre tine ameninţător, tu să rânjeşti larg, aproape sfidător... Nu este posibil ca atunci când acorzi un cartonaş galben unui jucător al gazdelor să fugi după el şi să îl arăţi ca şi cum l-ai împuşca pe jucătorul respectiv, iar când acorzi un avertisment oaspeţilor, l-a chemat pe jucătorul respectiv, a discutat cu el, apoi şi-a scos carneţelul, l-a consultat şi abia apoi i-a arătat calm cartonaşul galben...
Sunt multe, foarte multe lucruri de spus despre arbitrajul lui Robert Stanciu, dar nu este menirea mea s-o fac. Au existat la meci un observator, fostul arbitru Ion Andreoiu, un supervizor, celebrul "nea Titi" Negoiţă, astfel că are cine să-i explice ce şi unde a greşit dacă nu este conştient el însuşi de greşelile făcute.
Ceea ce mi-a displăcut mie total a fost că un arbitru cu pretenţii nu a dat dovadă de responsabilitate în luarea deciziilor, iar plăcerea aproape diabolică de a acordă cartonaşe, de toate culorile, m-a pus serios pe gânduri asupra intelectului său. Îmi pare rău, dar înseamnă că nu a înţeles misiunea unui arbitru!
Oricum, Robert Stanciu cred că a avut mare noroc că nu a prins o astfel de evoluţie la un meci de Liga a 3-a sau că nu a fost văzut de vreun membru al CCA ori instructor de arbitri. Ar fi fost ultimul său meci...
0 Response to ""Liga lu' Lică". CS Cornu - CS Ceptura 0-2. Eliminarea şi penalty-ul care au distrus partida!"
Posting Komentar